TOVARASI DE DRUM

         Tovarăși de DRUM

(Relato presentado al Tercer Concurso Literario por Elena Mocanu desde Romania. Texto en su lengua materna).

– Hei, pelerinule, așteaptă, vin și eu!, se auzi o voce clară de după colț.

Pelerinul se opri și privi curios peste rucsacul său imens.

– Buen Camino!, salută domnul arici bucuros de întâlnire.

– Ultreia!, răspunse domnul melc ușor surprins, dar la fel de bucuros.

– Eu sunt Payo!, se prezentă domnul arici, întinzându-i mâna.

– Eu, Pelayo, pelerinul!, răspunse domnul melc, strângându-i mâna și îmbrățișându-l cu putere.

– Mergi singur? …ai vrea să fim tovarăși de drum?

– Dar nu suntem deja, ce zici, tovarășe Payo?

– Întâmplarea mi te-a scos în cale chiar când aveam mai mare nevoie de un tovarăș!

– Eu un cred că întâmplarea, ci drumul, care dă fiecăruia exact ceea ce are nevoie la momentul potrivit. Nimic un este întâmplător, mai ales aici! Să ții minte de la pelerinul Pelayo!

– Te-am văzut în ultimul moment, înainte să dispari după colț. Eu tocmai ieșeam de pe poteca stâncoasă. De fapt, ți-am văzut doar rucsacul mare cât o casă.

– Cunosc poteca aceea. Este o scurtătură, dar toți o ocolesc.

– Mereu porți un rucsac atât de mare? Mie mi-ar fi greu și m-ar încetini.

– Da, mereu iau cu mine toată casa. Rucsacul meu este o parte din mine. M-am obișnuit, dat tu să nu faci ca mine!

– …!?

– Dar nu mi-ai spus de unde vii și încotro mergi…

– De la Saintes-Maries-de-la-Mer! …pfiu, ce aventură să scap de acolo!!!, adăugă el mai mult pentru sine. Și vreau să ajung la Santiago de Compostela!

– Aventură? Îmi plac aventurile… când le citesc sau îmi sunt povestite!, arătă domnul melc râzând cu poftă.

– Iar eu am atâtea de împărtășit!...

– Avem tot drumul înainte pentru a povesti și a ne cunoaște!

– Sigur! Astfel timpul va trece mai repede, iar drumul ne va părea mai scurt!

– Și mai ușor, deși nu este nici scurt, nici ușor. Dar în doi, totul e mai ușor, întotdeauna! Ține minte de la pelerinul Pelayo!

Domnul arici aprobă amuzat.

– Mai întâi, spune-mi ce s-a întâmplat cu…

– Păi... eram pe drum când… nici nu știu cum să-ncep… vai, e o întreagă aventură!..., se grăbi domnul arici.

– Nu, nu, stai puțin!, îl opri brusc domnul melc.

Domnul arici rămase o clipă nedumerit.

– Cu… cu bocăncelul în mână vrei să ajungi la Compostela?

– Nu…, zise el ușor încurcat, …doar că s-a dezlipit talpa și nu mă mai ajută…

– Înțeleg… poteca aceea stâncoasă e de vină, nu-i așa? Dar eu te pot ajuta, doar pentru asta sunt tovarășul tău, nu!? Hai, știu cum să o găsim pe Pati, vestit meșter pantofar!

– O nimica toată! Va fi ca nou cât ai zice „drum”!, îl liniști doamna gâscă pe domnul arici.

– Ce veste bună!, răsuflă ușurat domnul arici. Bocănceii mi-au fost singurul tovarăș de drum până să-l găsesc pe prietenul tău, Pelayo. Acum e și prietenul meu!

– Pelayo e prietenul tuturor, ajutor de nădejde și cel mai bun sfătuitor! Și un pelerin desăvârșit, pe deasupra! Nu e de glumă!…

– Asta e de ținut minte!, interveni încântat domnul melc.

– Mergi la Santiago?, întrebă doamna gâscă foarte prinsă cu lucrul.

– Da, acolo vreau să ajung. Sper să mă ajute și bocănceii!

– Ajungi cu ei și până la capătul pământului! Garantez pentru asta!

– Așa să fie!

– Și de unde vii?, se interesă doamna gâscă de după un munte de încălțări.

– De la Saintes-Maries-de-la-Mer!

– Interesant loc! Și pe cât de interesant pe atât de misterios. Nu e de glumă, nu!? Bine că ai scăpat teafăr de acolo!

– Daaa, …ce peripeții!...

– Ei, cum merge drumul, dragă Pelayo? A plouat ceva în ultima vreme…

– Dragă Patita, doar mă știi, totul merge cum nu se poate mai bine! De data asta, mi-am propus să parcurg cel mai lung drum de până acum. Reține, cel mai lung!

– Ce nebunie!!!, exclamă domnul arici cu toată uimirea.

– Dar e o nebunie sănătoasă! Nu e de glumă!…

– Asta trebuie s-o țin minte și eu!, hotărî domnul melc foarte mândru de prietena sa, doamna gâscă.

– Încă puțin, numai puțin…, murmură ea pentru sine. Gata! Per-fect! Acum sunt ca noi sau ceva mai buni, aș zice!

– Așa rapid?!

– Pati e maestră, mare maestră! De reținut!

– Ah, este neprețuit ceea ce ai făcut pentru mine! Nu știu cum aș putea să te răsplătesc!

– Să ajungi la destinație sănătos și fericit este cea mai mare răsplată pentru mine!

– Mulțumesc din tot sufletul amândurora! Sunt atât de bucuros și gata de drum!

– Ajutându-te, ajung și eu cu tine la Compostela!

– Ține minte bine!, notă domnul melc.

– Lasă-mă să te îmbrățișez…, ceru domnul arici cu ochii umeziți de emoție.